OBITER DICTA

Nerușinare blondă

2008-12-21T19:52:00.008+01:00

O prezență deja destul de agasantă de mai bine de patru ani încoace, tinde către paroxism în ultimele zile. Este vorba de curtezana din Pleșcoi, proaspăt desemnată Ministru al Turismului de către clientul ei cel mai fidel. Nu ni s-a dat nici o explicație asupra calităților care ar recomanda-o pentru acest portofoliu. O fi cântărit decisiv faptul că este familiarizată cu turismul politic sau cu turismul nocturn prin grădinile Cotrocenilor. În orice caz, Elena Udrea a căpătat tupeu... Mult tupeu.

Atât de mult tupeu încât ne-a fost dat să o vedem scandalizându-se de prezența deputatului liberal Virgil Pop în Comisia juridică, a cărei primă misiune a fost audierea noului (?) Ministru al Justiției, Cătălin Predoiu. "Minunea Blondă" ar fi putut mai întâi să se scandalizeze de propria-i prezență în acea Comisie. În orice societate unde valorile sunt respectate, jurista formată la Universitatea Dimitrie Cantemir ar fi fost marginalizată atât intelectual cât și profesional după ce a schimbat sistemul politic al Norvegiei din monarhie constituțională în republică și a integrat același stat în Uniunea Europeana. Cum însă România nu este o astfel de societate, am trăit s-o vedem pe duduie devenind pe rând cadru didactic universitar, deputat și în cele din urmă, ministru. Omniprezenta Udrea a ajuns astfel la nivelul la care își permite să comenteze componența comisiilor parlamentare, fără a-și pune în prealabil nici o secundă întrebarea de bun simț : "Oare ce caut eu aici ?". Trecând de la mop și andrele la Guvernul României, Udrea ne dovedește de fapt c-a primit portofoliul ideal. Turismul. De toate felurile... Turism universitar, turism profesional, turism ideologic... cel din urmă fiind perfect ilustrat de două postări pe blog-ul dânsei intitulate "Ultimele 24 de ore de campanie murdară a PSD" și "Mizeria trustului PSD+PC", redactate cu trei săptămâni înainte de a deveni colegă de Guvern cu oameni din acea entitate "murdară" și "mizerabilă" de care vorbea...

Deviza declarată a Elenei Udrea pare a fi Omnia mea mecum porto (= port cu mine tot ce e al meu), versiunea latină a răspunsului pe care l-ar fi dat filosoful Bias concetățenilor săi, mirați că părăsește cetatea asediată de Perși fără să-și ia nimic cu el. Semnificația acestui citat este aceea că spiritul constituie unica bogăție a înțeleptului, un bun care-l însoțește peste tot iar prezența sa pe blog-ul Elenei Udrea este pur și simplu o blasfemie.

Ţepele lui Băsescu

2007-05-12T22:58:00.000+02:00

ASTA-MI PROMITEAI ÎN 2004 :

“Băsescu Preşedinte le redă demnitatea românilor. Le redă respectul pentru propriile simboluri. Le redă emoţia de a privi cu mândrie la steagul ţării lor. România pe care o ai în inima ta şi de care eşti mândru va putea fi arătată fără ruşine tuturor.”

ASTA AI FĂCUT :

Te citez: „Decât să o sug la doi licurici mai mici (Franţa şi Germania), mai bine iau… de la licuriciul cel mare (SUA)”. Te invit să faci ce vrei, cu orice fel de licurici vrei tu, însă nu pe banii mei. Şi, mai ales, nu în numele meu !

Te-am văzut la televizor stâlcind limba engleză mai rău chiar şi decât Iliescu. Te-am văzut tăvălindu-te pe sub fustele unor dansatoare din buric. Te-am văzut făcând politică la cârciumă, cu Gigi Becali. Te-am văzut urcându-te la volan după un şpriţ de-o noapte. Şi, crede-mă, n-am fost deloc mândru că sunt român. Poţi să faci ce vrei tu, cu cine vrei tu, însă nu pe banii mei. Şi, mai ales, nu în numele meu ! Altfel, te invit la una mică. O dau eu, după ce voi spune DA la referendum şi tu te vei întoarce în popor.

ASTA-MI PROMITEAI ÎN 2004 :

“Toţi cei care au transformat Justiţia într-o unealtă în lupta politică sau o cârpă de şters mizeriile pe care le fac ei în goana după bani şi după putere sunt aruncaţi peste bord fără drept de apel ! Băsescu Preşedinte garantează independenţa Justiţiei şi neutralitatea acesteia în raport cu politicul. Veghează ca oamenii competenţi şi responsabili să fie respectaţi şi nu şantajaţi. Şi face ca drepturile şi libertăţile cetăţenilor să fie respectate pe deplin.”

ASTA AI FĂCUT :

Prima ta grijă a fost să transformi Justiţia într-o cârpă de şters mizeriile pe care le-ai făcut TU în goana după bani şi după putere. Ca să mă prosteşti, te-ai dus la vreo două termene de judecată în dosarul „Flota”, după care au avut grijă băieţii tăi să suspende procesul. Tot aşa, nu am auzit să dai socoteală pentru casa aia mare, pe care ţi-ai repartizat-o singur, în strada Mihăileanu. Eu am deliberat şi am hotărât : e timpul Dreptăţii, e vremea Adevărului şi pentru tine. Ne vedem la tribunal !

Ai folosit Justiţia nu ca pe o unealtă, ci ca pe o armă in lupta politică. Ţi-ai făcut legi speciale ca să-ţi subordonezi procurorii şi am văzut la ştiri că DNA nu anchetează decât adversarii tăi politici sau inşi de a căror faţă nu-ţi place ţie. De aceea votez DA, pentru Dreptate şi Adevăr. N-ai decât să-i pui să mă ancheteze şi pe mine. Ne vedem la DNA !

Ai vegheat, într-adevăr, ca oamenii tăi să fie respectaţi. Nu doar Stolojan, ci şi Cocoş, Bucşaru, Căşuneanu şi ceilalţi. Ai vegheat şi ca teroristul Omar Hayssam să fie respectat până ce Justiţia TA l-a făcut scăpat peste graniţă. Dar eu, fostul tău alegător, vin şi fac Dreptate Adevărului. Te aştept şi pe tine la tribunal !

ASTA-MI PROMITEAI ÎN 2004 :

“Băsescu reformează din temelii instituţia prezidenţială, conform prevederilor constituţionale. Şi face ca instituţia Preşedinţiei să lucreze zi de zi pentru ţară.”

ASTA AI FĂCUT :

Ai făcut ca cea mai înaltă demnitate a ţării să lucreze zi de zi pentru tine şi pentru blonda de la Golden Blitz. Ai cerut să se schimbe legile, ca să profite băieţii deştepţi de la asfaltări, prietenii Elenei Udrea ! Ai facut pe poştaşul pentru Alro, la ministere, ca să trăiţi bine tu, ea şi Stolojan ! N-o să va las !

Ai folosit cea mai înaltă demnitate a ţării ca unealtă pentru satisfacerea intereselor tale politice. Ca să te vezi încă cinci ani preşedinte, eşti în stare să ne faci să ne dăm unul altuia în cap, pe stradă ! N-o să te las !

Ai transformat Preşedinţia într-o punte de vapor, unde singurele legi în vigoare sunt urletul tău şi înjurătura ta. De asta au fugit toţi oamenii de ispravă - Renate Weber, Andrei Pleşu, Adriana Săftoiu. Ei te-au lăsat şi au plecat. Eu îţi cer să mă laşi şi să pleci tu !

ASTA-MI PROMITEAI ÎN 2004 :

“Băsescu Preşedinte te cheamă alături de el pentru recucerirea bunăstării şi a demnităţii. Idealurile nobile ale revoluţiei s-au înnecat într-o tranziţie mâloasă care a durat peste un deceniu. E vremea să ridicăm ancora din marea sărăciei şi a minciunii. Şi să scoatem România la liman, cu toate pânzele sus, cu toate motoarele pornite. E o evoluţie necesară şi binemeritată.”

ASTA AI FĂCUT :

Ai folosit idealurile nobile ale Revoluţiei, în care tu nu ai crezut niciodată, în jocul tău politicianist. Ca să-mi arăţi mie cât de bun şi frumos eşti tu, ai condamnat comunismul la televizor, în prime-time. Între timp te-ai folosit de dosarele de turnători ale unor demnitari, ca să-i şantajezi şi să joace după cum le cânţi tu. DA, eu am evoluat, tu - nu !

Ai vrut să pui mâna pe serviciile secrete şi să le foloseşti, ca un veritabil dictator dintr-o ţară bananieră, împotriva adversarilor tăi politici, dar şi împotriva mea. DA, eu am evoluat, tu - nu !

Ai reuşit să ne învrăjbeşti şi să ne dai înapoi cu 17 ani, chiar în anul în care am aderat la Uniunea Europeană ! Intelectualii şi ziariştii urlă unii la alţii la televizor. Alegătorii care te mai susţin ne înjură şi ne scuipă ca băieţii lui Iliescu, de la IMGB.

Traiane, după ţepele pe care mi le-ai dat, eu nu mai pot sta alături de tine, în „evoluţia” ta. Voi spune DA, pentru adevărata evoluţie a României !

DA pentru România !

DA’ să ne mai lase !

Să-l DAm jos

Scrisoarea ALEGĂTORULUI ROMÂN din 2007

2007-05-08T14:48:00.000+02:00

Dragă Traiane,

Sunt eu, fostul tău alegător. Cel care şi-a triplat factura la mobil pe luna noiembrie 2004, împărţind în stânga şi-n dreapta SMS-urile cu Bombo si Congo. Cel care s-a înfuriat crezându-te pe cuvânt când i-ai spus că "ăia" vor să-ţi fure alegerile. Cel care a îngheţat trei ore în gară ca să pună ştampila "VOTAT" pe numele tău. Cel care s-a îmbătat de fericire seara, la Universitate, că ai caştigat tu.

Ţi-am scris ultima dată pe 13 decembrie 2004 şi mi-ai publicat scrisoarea pe site-ul tău de Internet. A stat acolo de atunci şi nu cred că s-a mai uitat cineva la ea. Nici măcar tu. Dacă te-ai fi uitat, ţi-ai fi adus aminte de ce-ţi scriam atunci : « Du-te în Parlament şi zi-le : "Oameni buni, ăsta e Guvernul meu şi ăsta e programul său. Ai grijă să spui ceva acolo de clasa mijlocie, pentru PUR si fii generos cu minorităţile, pentru UDMR. Pentru PSD nu spune nimic, dar fii rău cu corupţia. Din câte am înţeles eu, politica se face pe programe, aşa că nu ar avea de ce să nu fie de acord" ».

Ai început să-ţi sabotezi propriul Guvern încă din prima săptămână de lucru. Nici n-au apucat bine să-şi îndeplinească cea mai importantă promisiune electorală – cota unică de impozitare – că tu o şi puneai de nişte alegeri anticipate.

Ai făcut, într-adevăr, politică pe programe. Pe programele TV, la ore de maximă şi de minimă audienţă. De la mare, de la cârciumă, sau la telefon, în direct.

Ai vrut anticipate şi în vară. Nu conta pentru tine că eu mi-am luat concediu ca să-i ajut pe ai mei, la ţară, să-şi scoată apa din casă şi din curte.

Uite ce-ţi mai scriam: « Să laşi în pace presa şi Justiţia, chiar dacă nu iţi convine ce zic şi ce fac. În rest, am eu grijă să trăiesc bine. Să trăieşti şi tu ! ».

Eu am avut grijă să trăiesc bine, dar tu ce-ai făcut ?

Te-am văzut la televizor vorbindu-le ziariştilor ca Tweety, băiatul ăla de galerie care a verificat rezistenţa lanţului pe piciorul cameramanului.

Şi te-am mai văzut ţipând la judecători pentru că nu-ţi conveneau nişte sentinţe. Ba le-ai dat şi nişte indicaţii preţioase pe cine să-şi aleagă ca şef.

Dragă Traiane,

Te-am crezut atunci când plângeai pentru boala lui Theodor Stolojan.

Te-am crezut atunci când îmi promiteai c-o să dai de pamânt cu tot sistemul ticăloşit.

Te-am crezut atunci când îmi promiteai că vei lucra în folosul meu, cu o echipă de oameni pregătiţi şi competenţi.

Pe urmă, l-am vazut pe Theodor Stolojan înviat ca Lazăr, cum intra vioi la scandal, în politică. Am vazut o duduie blondă, fără pregătire şi fără bun-simţ, Elena Udrea, care vorbeşte în numele tău. Ca să aflu, apoi, că ea şi soţul ei fac parte dintr-o gaşcă de tâlhari care au furat pe vremea lui Năstase, când tu vorbeai de ţepele din Piaţa Victoriei. Şi care, acum, pe vremea ta, îşi triplează afacerile cu binecuvântarea ta.

Am văzut cum ai lucrat în folosul meu : ai spus că trebuie sa fac una-alta cu « Marele Licurici de peste Ocean » şi ai provocat scandaluri din care să câştigi numai tu, nu eu. Iar din echipa ta de oameni pregătiţi şi competenţi, am văzut cum pleacă toţi. Şi Andrei Pleşu, şi Renate Weber, şi Adriana Săftoiu…

Şi mi-ai mai zis, Traiane, că o să-ţi dai demisia în cinci minute după ce te suspendă Parlamentul. Dar nu te-am mai crezut.

Dragă Traiane,

M-am săturat să te aud vorbind în numele meu. M-am săturat de circul tău şi de minciunile tale. M-am săturat de basmele tale cu oligarhi, din care lipsesc tocmai oligarhii tăi. M-am săturat de scandalul pe care-l faci. M-am saturat de tine !

Îţi cer să mă laşi în pace ! Îţi cer să mă laşi să trăiesc bine ca rezultat al inteligenţei mele şi al puterii mele de muncă. Îţi cer să mă laşi să mă bucur în linişte de noul meu statut de Cetăţean European.

Te-ai schimbat, am să te schimb şi eu ! Pe 19 mai, mă duc la vot şi o sa te ard de nu te vezi !

Exact aşa cum m-ai învăţat tu : o sa votez "DA", pentru mine şi ai mei ! Ca sa trăiesc bine !

Semnează cel care a fost cândva

Alegător al tău.

Circul UE : Avanpremieră

2006-10-27T12:48:00.000+02:00

Luna trecută îmi spunea un prieten că România ar putea deveni, după 1 ianuarie 2007, ţara cu cel mai puternic sentiment anti-UE, depăşind chiar Polonia la acest aspect. L-am ascultat zâmbind, fără a bănui atunci că aş putea fi chiar eu încercat de un asemenea sentiment mai repede de cât credeam. Două subiecte de actualitate mi-au stârnit indignarea şi dispreţul faţă de o construcţie politico-economică care, pentru cunoscătorii care reuşesc să lase deoparte entuziasmul apropiat de brain-washing la vederea celor 12 steluţe pe fond albastru, se caracterizează prin incoerenţă legislativă, perspective instituţionale şubrede şi multă, multă ipocrizie...

Primul aspect este legat de întreaga tevatură creată în jurul nominalizării lui Varujan Vosganian pentru postul de comisar european. Personal, aveam o impresie destul de bună despre Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei europene. Domnia sa a reuşit însă ieri să-mi dvedească faptul că îi lipsesc două caracteristici esenţiale pentru funcţia pe care o ocupă : o educaţie diplomatică elementară şi un caracter puternic şi determinat să-şi asume responsabilităţi.

Binecuvântarea publică acordată canditatei propuse de Bulgaria, coroborată cu batjocorirea candidatului român fac din Jose Manuel Durao Barroso un pion ieftin într-un joc dirijat din mai multe părţi.

Asupra Europei occidentale planează de câţiva ani buni o umbră roşiatică a două ustensile : secera şi ciocanul. Stânga, apărată de scutul populist al grijii pentru oameni. şi-a radicalizat substanţial discursul, puţine fiind partidele socialiste europene care mai pot fi considerate moderate. Exemplele de manifestări desfăşurate în centre universitare sau colocvii ale unor mişcări marxist-leniniste declarate, susţinute din umbră de responsabili politici sunt exemple clare ale acestei tendinţe îngrijorătoare. Pe lângă acestea, parlamentul şi instituţiile europene sunt ideale pentru maturizarea mişcării neo-comuniste. Minimizând ororile regimurilor bolşevice din Estul Europei, batând monedă pe aceeaşi condamnare (excesivă şi redundantă) a extremei drepte şi sărind la beregata forţelor de dreapta, "socialiştii" şi "verzii" au ajuns să dea tonul Uniunii Europene. Alături de ei, avem această creaţie hazlie, numită "populari", care revendică dreapta cale, dar care nu ezită să balanseze în toate punctele cardinale, fiind poate curentul politic cel mai incoerent şi lipsit de doctrină clară. Ironia jocului democratic a ridicat aceste curente pe primele două trepte ale podiumului reprezentării în adunarea legislativă europeană. Deşi Comisia revendică sus şi tare personalitatea proprie şi o oarecare indepndenţă faţă de Parlament, Barroso a arătat un servilism ieşit din comun, jignind prin comportamentul său atât pe Varujan Vosganian, cât şi Guvernul României. Mai mult decât atât, nici nu a avut curaj să recunoască adevăratul motiv al respingerii momentane a lui Vosganian, şi anume opoziţia feroce a socialiştilor şi popularilor faţă de pericolul ca cei doi comisari ai României şi Bulgariei să fie liberali. Practic am asistat la o cursă similară cu cele către magazinele propunând reduceri, Meglena Kuneva având doar meritul de a fi fost nominalizată prima.

Din întâmplare, decizia Bruxelles-ului se integrează perfect în strategia de jihad anti-liberal a lui Traian Băsescu. Ce poate fi mai potrivit decât refuzul canditaturii unui liberal veritabil, profesionist incontestabil şi alinierea "pe ţeavă" a nominalizării unor vieţuitoare ale spaţiului biologic al Cotrocenilor : Anca Boagiu şi Mihai-Răzvan Ungureanu ? Anumiţi parlamentari europeni, mângâiaţi şi masaţi de către PD şi întreaga sa structură de lobby formată din băieţi cu ochi albaştrii maeştri în tactica schimbării bărcilor după scrutine, s-au indignat de convingerile de dreapta ale lui Varujan Vosganian. Ca la un semnal, au apărut şi balivernele legate de presupusa colaborare a lui Vosganian cu fosta Securitate ("prietenii" ştiu de ce au fost numiţi la SRI şi SIE). Presupun că propunerea candidaturilor unui ministru al transporturilor integrate sau al integrării transportate care, la o întâlnire cu studenţii români din Bruxelles i-a sfătuit pe aceştia "să nu se mai comporte ca nişte fătălăi" şi care în general are şcoala băsesciană de exprimare publică şi alimentare bahică sau a unui fost militant activ UTC, care probabil mai păstrează şi acum în scrinul cu amintiri cravata roşie de pionier, carnetul de partid şi alte accesorii de gen, ar fi avut toate şansele să stârnească ropote de aplauze la Bruxelles. În definitiv "sunt cunoscuţi", nu ca Vosganian şi mai ales... sunt "de-ai lor".

A doua sursă a stării mele de euro-scepticism momentan a fost propunerea anumitor parlamentari belgieni de a urma exemplul Marii Britanii şi de a impune restricţii cetăţenilor bulgari şi români care ar dori să pătrundă pe piaţa muncii din Belgia. Ca un cunoscător al societăţii belgiene în toate aspectle ei, petrecându-mi în această ţară ultimii 15 ani, nu pot să nu percep mârşăvia gratuită care se ascunde în spatele lansării acestei dezbateri. Un stat belgian care prin politicile sociale a ajuns să promoveze refuzul de a munci şi să încurajeze şomajul, riscând să intre în incapacitate de plată a alocaţiilor sociale peste cel mult 20 de ani, restricţionează accesul pe piaţa autohtonă a muncii... Deci, populaţia activă este scăzută, şomerii se înmulţesc pe zi ce trece, seduşi fiind de traiul de huzur pe care-l pot avea pe banii statului, numărul de muncitori calificaţi este în scădere, fără a mai menţiona pe cel al intelectualilor şi, cu toate acestea, Belgia îşi permite luxul de a refuza forţă de muncă mai calificată, mai activă şi, într-o primă fază, mai ieftină. Ils sont fous ces Belges.

De fapt, această atitudine nu este singulară, micuţa Belgie făcându-şi un obicei din a juca rolul de "gică-contra". Bazându-se pe prezenţa instituţiilor europene pe teritoriul ei, chiar a ajuns să creadă că soarele răsare şi apune la Bruxelles, comportându-se ca o mare putere mondială. Riscul este totuşi să aibe aceeaşi soartă ca broscoiul care voia să se facă cât taurul, din celebra fabulă a lui La Fontaine... şi anume să se umfle până o să plesnească. Pornirile separatiste ale regiunii flamande sunt din ce în ce mai accentuate iar ţara care "nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată o naţiune" (vorbe rostite de către însuşi primul suveran belgian, Regele Leopold I, în 1831) ar putea să-şi dea seama cât de curând că nu este decât o construcţie artificială.

Aceste considerente nu rezolvă însă problema noastră. Culpele lor nu le exclud pe ale noastre. România are deficienţe interne grave şi suferă de un complex de inferioritate cu accese de servilism. Deşi se află în a 3-a grupă de pondere a voturilor în Consiliu (fiind depăşită doar de 6 ţări), România nu reuşeşte să se impună cu demnitate Avem o politică externă de tip "ghiveci" cu noţiuni geometrice de axe şi alte figuri, promovată de navigatori şi militanţi UTC. Statul de drept continuă să fie un concept pur teoretic iar instituţiile sunt mai preocupate să se războiască unele cu celelalte decât să-şi exercite competenţele. Suntem candidaţii ideali la primul loc... pornind de la coada clasamentului. Păcat !

Prima piaţă financiară transatlantică : NYSE Euronext

2006-09-04T12:36:00.000+02:00

La 22 mai, New York Stock Exchange (NYSE) a iniţiat o ofertă de preluare a operatorului bursier paneuropean Euronext, care regrupează bursele din Paris, Bruxelles, Amsterdam şi Lisabona, precum şi piaţa londoneză de instrumente financiare derivate London International Financial Futures and Options Exchange.

Acest proiect ambiţios, al cărui acord de principiu a fost încheiat pe 1 iunie, va crea astfel cea mai importantă şi mai lichidă platformă bursieră din lume, cu o capitalizare de aproximativ 20 miliarde de dolari (15 miliarde euro) şi o valoare medie a tranzacţiilor de 100 miliarde dolari (80 miliarde euro) pe zi. Valoarea estimată a societăţilor cotate va fi în jurul a 27.000 miliarde dolari (21.000 miliarde euro).

Concret, vom asista la constituirea unei societăţi holding de drept american, denumită NYSE Euronext, cu 4 sedii "specializate" (New York, Paris, Amsterdam şi Londra), ale cărei acţiuni vor fi cotate în dolari la bursa din New York şi în euro la cea din Paris. Astfel, fiecare acţiune NYSE va fi convertită într-un nou titlu NYSE Euronext, pe când acţionarilor Euronext li se vor oferi 0,980 titluri ale societăţii nou constituite şi 21,32 euro în numerar pentru fiecare acţiune Euronext. Fiind vorba de o procedură « mix and match », actualii acţionari Euronext vor putea opta fie pentru soluţia mixtă, fie doar pentru acţiuni, fie doar pentru numerar. Fuziunea se doreşte a fi finalizată până la sfârşitul anului, aşteptându-se actualmente acordul autorităţilor pentru concurenţă din SUA şi UE.

Euronext a văzut lumina zilei la 20 septembrie 2000, ca rezultat al fuziunii burselor de la Paris, Bruxelles, Amsterdam şi Lisabona, fiind prima piaţă de capital transfrontalieră În ianuarie 2002 şi-a extins aria de activitate achiziţionând piaţa de instrumente financiare derivate din Londra (LIFFE). Câteva date cifrate :
- 1.225 societăţi cotate cu o capitalizare bursieră totală de 2.584 miliarde euro ;
- 900.000 tranzacţii zilnice.
New York Stock Exchange (NYSE), poreclită şi "Big Board", este cea mai mare piaţă de capital din lume în termeni de capitalizare bursieră şi totodată una din cele mai vechi. A fost fondată la 17 mai 1792, odată cu semnarea "Buttonwood Agreement" de către 24 de brokeri, sub un celebru copac de sicomori din faţa numărului 68 de pe Wall Street. Cifrele ei :
- capitalizare bursieră de 21.000 miliarde dolari ;
- peste 2.800 de societăţi alcătuiesc Dow Jones Industrial Average, indicele vedetă al pieţelor financiare americane ;
- 1.366 brokeri au drept de a efectua tranzacţii la NYSE ;
- în medie, peste 1,5 miliarde de acţiuni tranzacţionate zilnic.

Mârlanul de la Sofia

2006-09-03T12:39:00.000+02:00

Neverosimil de calm şi de resemnat după meciul de aseară contra Bulgariei, pe care eu îl trec la capitolul "înfrângeri" în ciuda rezultatului de egalitate, am reuşit să-mi ies din fire urmărind declaraţiile selecţionerului bulgar Hristo Stoicikov. De când a sosit în România, acesta a fost protagonistul mai multor incidente asezonate şi condimentate după arta culinară bulgărească cu înjurături, îmbrânceli şi stricăciuni aduse aparaturii reporterilor, atingând apogeul la conferinţa de presă de după meci. Îmbrăcat ca un proxenet cu plasamente ieftine şi adoptând o atitudine de combinator din lumea interlopă a Sofiei, acesta a jignit pentru a "n"-a oară ziariştii români : "Eu am fost 15 ani peste tot în Europa. Cînd eu mergeam cu Mercedesul, voi mergeaţi cu bicicleta". E drept că, aidoma bunilor săi prieteni Gheorghe Hagi şi Ioan Becali, individul a trăit şi în comunism şi imediat după pe picior mare, în timp ce concetăţenii săi se chinuiau de pe o zi pe alta. Cât despre perioada petrecută în Europa... îmi cer scuze. Nu se observă urme. Fiind un fan al FC Barcelona, îmi aduc vag aminte de un jucător bun pe teren, dar cu un caracter suburban încă de pe atunci. În final, mă încearcă un singur regret, şi anume acela de a-i fi dat ocazia să se manifeste. La cum arăta scorul până în minutul 82, altfel ar fi stat lucrurile. Dar asta este deja o altă poveste...

Turnători, ofiţeri, dosare

2006-08-30T15:16:00.000+02:00

De ceva vreme asistăm la un fenomen, numit peiorativ de unii "Dosariada". Pe lângă asemănarea maliţioasă cu denumirea unei competiţii comuniste, se simte o tentă de indignare în rândul adepţilor acestei porecle. Se avansează tot felul de argumente împotrivă (fie ce se dezbină poporul, fie că e fără relevanţă pentru prezent, etc.).

Când primii politicieni au fost ajunşi din urmă de trecut şi dovediţi clar ca foşti colaboratori ai Securităţii, am şi înţeles de ce se ţipa atât. Secrete bine păstrate ale unor personaje care de-a lungul timpului au reuşit să câştige încrederea şi simpatia electoratului au fost scoase la iveală, distrugându-le toata campania lor de imagine. Toată această clică care nu s-a mulţumit cu răul făcut înainte de 1989 şi nu s-a putut detaşa de putere nici în epoca post-ceauşistă se vede acum ameninţată şi hăituită. Ce-i rămâne de făcut ? Simplu, să încerce să discrediteze întregul proces de deconspirare al elementelor fostei Securităţi care au rămas în viaţa românilor precum un virus care nici nu omoară repede, dar nici nu te lasă să trăieşti normal.

Nu sunt atât de naiv încât să cred că vorbim aici de un "război sfânt" menit să purifice societatea românească. Mai mult ca sigur motive subiective dar încă necunoscute au stat la baza deschiderii acestei cutii a Pandorei. Probabil nişte oameni care trebuiau eliminaţi prin scoaterea la lumină a trecutului lor murdar, probabil nişte strategii bine gândite de minţile din umbră,... oricum, efectul contează. S-a antamat o acţiune pe care alte ţări fost comuniste au început-o cu mult înaintea noastră. Cehia, Polonia, Ungaria şi fosta RDG au blocat din timp accesul la posturile cheie politice şi economice foştilor ofiţeri şi colaboratori ai organelor de poliţie politică. Nouă ne-au trebuit 16 ani ca să începem timid.

Nu va fi uşor. Pe de o parte se vede disperarea celor care se simt ameninţaţi şi care se credeau intangibili ad vitam eternam. Pe de altă parte se încearcă tot felul de stratageme, de tertipuri pentru a găsi o portiţă de scăpare. Cel mai aberant argument, care este cu atât mai grav cu cât este preluat şi de o serie de texte legislative este cel al "condamnării fostei Securităţi pentru actele de poliţie politică". Avem de a face cu o diversiune perversă, ca şi cum Securitatea comunistă avea un mic departament de poliţie politică, iar în rest stingea incendii, salva motani din copaci, dirija circulaţia şi făcea muncă de cercetaşi. Securitatea în sine era o poliţie politică. Menirea ei era de a vâna românii ostili regimului şi de a consolida dezastrul comunist. Zâmbesc dezgustat când mai prind pe la televizor declaraţiile unui fost ofiţer care susţine că şi-a servit patria, că Securitatea o apăra de ameninţările externe. Să fim serioşi. Securitatea urmărea să afle ce se vorbea şi ce se asculta, precum Poliţia Gândirii în clasicul 1984 al lui George Orwell. Pentru aceasta a distrus sentimente şi relaţii interumane. Oameni constată după ani şi ani, lecturându-şi dosarul, c-au fost trădaţi de soţii, copii, fraţi şi prieteni. Unii au făcut-o de frică, alţii de nevoie, cei mai mulţi din devotament. Aceştia din urmă sunt cei mai periculoşi şi pe aceştia sau pe copii lor îi regăsim acum în politică, în administraţie sau în Top 300.

În situaţia actuală, publicarea tuturor documentelor ar simplifica mult situaţia. Pe de o parte, nu s-ar mai face trafic şi şantaj cu file de dosar scurse printre degetele lucrătorilor CNSAS sau ale vreunui serviciu secret. Pe de altă parte, s-ar elimina suspiciunile legate de tăinuirea anumitor informaţii. Cu toţii am avut de suferit şi atunci de ce doar câţiva să aibe acces la dosare ? În ce calitate şi-au arogat dreptul să decidă ce avem voie să aflăm şi ce nu ? Problema este simplă. Ai fost sau nu ai fost securist/informator/gazdă/... Este aberant să supui la vot un lucru evident, aşa cum se face în colegiul CNSAS. Publicarea pe Internet a dosarelor a funcţionat în alte ţări. Poate funcţiona şi la noi dacă se vrea. Va trebui însă mers mai departe. Nu putem miza doar pe sancţiunea populară în perioadele electorale. Necesitatea unei legi a lustraţiei se face simţită. Combinaţia dintre dezvăluirea întregului adevăr şi un instrument legislativ care să scoată relicvele trecutului din viaţa publică în accepţiunea ei cea mai largă reprezintă singura soluţie viabilă. Orice altceva este doar un surogat.

"Dosariada" este o încercare tardivă de a reduce numărul de elmente nocive din societatea românească. Va fi nevoie însă de mult curaj şi determinare, în special din partea noastră, a tinerilor nepătaţi şi care suntem direct interesaţi să ne asigurăm un viitor diferit.

Am întâlnit şi hoţi proşti

2006-08-30T01:12:00.001+02:00

Prostu' nu e prost destul dacă nu e şi fudul...

UE cu iz de România...

2006-08-29T13:51:00.000+02:00

Iniţial aveam un cu totul alt subiect în minte, însă un casus major m-a determinat să-mi reconsider opţiunea... La ora 9.00 a căzut curentul în trei cartiere din buricul Europei, Bruxelles. Evident că printre ele trebuia să se afle şi zona unde locuiesc.

Astfel, timp de mai bine de 4 ore, paralizie totală. Pe lângă aparatura electrică clasică, au sucombat telefonul fix, fax-ul (împărţind aceeaşi reţea de cablu cu internet-ul şi acelaşi modem), frigiderul, aragazul, boiler-ul şi poarta garajului. Prins în capcană, fără posibilitatea de a face absolut nimic, am aşteptat cuminte 30 min după care m-am decis să sun la serviciul Relaţii cu clienţi al furnizorului de electricitate, pentru a mă informa. Noul număr, cu suprataxă. Nici măcar tarif normal, darămite număr gratuit. Perfect... Timp de 20 de minute, mi-a fost dat să ascult o muzicuţă enervantă întreruptă periodic de o înregistrare vocală şi mai enervantă care prevestea eliberarea iminentă a unui operator. Într-un târziu, îşi face intrarea în scenă şi personajul mult aşteptat, care, într-o franceză groaznică, îngaimă un discurs dorindu-se a fi liniştitor, relatând că (citez) "echipele au descins pe teren şi deşi nu cunoaştem cauza problemei, o controlăm". Mi-am dat seama că nu avea nici un rost să extind conversaţia cu individul. Lipsit de calculator şi funcţionând la 20% din capacitate din această cauză, mi-am continuat treaba cum am putut, amintindu-mi de serile "thriller" la lumina lămpilor cu gaz şi mai târziu a lanternelor chinezeşti din timpul lui Ceauşescu.

Este ora 13.40, a revenit curentul, va trebui să mă duc să reprogramez tot ce este ceas, video, receiever satelit,... Sunt însă din ce în ce mai convins că dacă comunismul ar fi fost implementat în Occident ar fi rezistat şi acum. Oamenii aceştia care vor continua să ne şicaneze, să ne critice şi să ne dea lecţii cel puţin până la 1/1/2007 s-ar fi descurcat de minune cu cozile la tacâmuri, defilările de 23 august, ode conducătorului iubit şi poziţia supusă în faţa sistemului.